Mihai Dragan - kindablog

Astazi s-a lansat brandul de tara al Romaniei. Arata ceva in genul acesta. Veti observa in poza de mai inainte ca in dreapta oamenii de la Financiarul au postat un presupus plagiat.

Nu am sa dezbat tema plagiatului ci am sa dezbat tema competentei maselor asupra a ceea ce inseamna branding si brand de tara.

Sa nu ne mintim. Televiziunile si media nu sunt un justitiar. Sunt companii orientate catre profit iar acest profit vine din audienta. Cu cat audienta este mai mare cu atat profitul este mai mare (este discutabila partea aceasta avand in vedere ca majoritatea sunt in cadere in ultima perioada).

Asadar - ce va face media? Va transmite populatiei ceea ce vrea sa auda. Vrea populatia sa auda ca Udrea, PDL-ul si guvernul fura? Asta transmitem, nene. Vrea sa auda populatia de tragedia unui mare artist roman? Asta ii transmitem. Vrea sa auda ce rau este sa taiem cheltuielile sociale? Asta sa le ajunga la urechi.

Problema apare in momentul in care fiecare neavizat considera ca are dreptul la o parere. In momentul in care fiecare luceafar nascut in gradina carpatica se descopera mare expert in branding si pune in discutie bugetul de 894 000 Euro pentru brandingul de tara avem o problema.

Mai mult - problema cu parerile astea neavizate este ca tin loc de grija pentru activitatea fiecaruia. Taximetristul nu mai are grija de cum conduce in trafic, are de discutat brandul de tara. Electricianul nu mai este interesat de cum leaga firele, pune in discutie abordarea creativa a frunzei din logo. Primarul comunei X nu se mai intereseaza de drumuri ci incepe sa isi puna intrebari pe tema distributiei bugetului de branding.

Inainte de a incheia iata cateva fapte:

• Iata logo-ul inainte. Iata-l acum. Iata-l inainte. Iata-l acum. Din fericire cel de acum arata mai bine dar daca ar fi luate in calcul toate parerile bagatorilor de seama ar putea fi exact la fel ca inainte. Original si o porcarie.
• Brandingul de tara este un subiect discutat de cel putin 4-5 ani de zile. Este prima data cand ceva se face efectiv in mod coerent si profesionist (studii, creatie, asteptam niste declinari etc.)
• Bugetul maxim alocat pentru proiect a fost de 2 milioane de euro. Fonduri europene. Bugetul final a fost de 894 000 Euro (sub 50% din suma alocata) - http://www.imagian.com/index.php?pageid=8&lang=en#30
• Prin comparatie (ca sa inteleaga geniul carpatin cam care sunt sumele alocate) - Kosovo (Kosovo domnule, o tara care exista oficial din 2008) a alocat 5.8 milioane de dolari (de doua ori si jumatate mai mult).  http://www.imagian.com/index.php?pageid=8&lang=en#29

Daca cineva are dreptul sa spuna ceva in tara asta pe subiectul dat acestia sunt reprezentantii Brandient, Grapefruit sau Branzas. Restul tarii are dreptul sa fie de acord cu ce spun expertii.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Bradut Florescu scrie despre “rostul” pe care il mai are Romania. Priveste situatia din Romania si decide ca tara aceasta nu mai are nici un rost. De ce? Pentru ca batranii nostri nu sunt ingrijiti, agricultura este in declin si credinta este la limitele inferioare.

Suna a “hai sa ne plangem de mila”, zic eu. Suna a “hai sa ne uitam la tara noastra murdara si sa ne plangem de mizeria din ea sau sa mergem intr-una unde au facut altii curat”. De ce sa punem mana pe matura si sa strangem gunoiul? De ce sa luam pamatuful sa dam praful la o parte de pe valorile noastre? Nu, nene. Ne bagam picioarele si ne plangem de mila ca nu ne-a dat o tara mai curata, dupa caz, Dumnezeu, Basescu, Iliescu, Boc sau oricine altcineva in afara de noi.

Eu nu vad o tara fara rost. Vad un pamant ce striga sa fie inteles si apreciat la adevarata valoare.

Vad oameni inventivi si inteligenti.

Vad traditie si curaj. Vad istorie. Vad mult potential. Potentialul acesta nu se realizeaza daca ne dam cu presupusul sau doar scriem posturi pe blog. Se intampla doar daca facem fiecare ceva. Marunt. 22 de milioane de lucruri marunte fac lucruri mari.

Am fost un popor condus atat de mult timp incat nu stim ce sa facem cu libertatea. Ni se pare o povara ca nu ia cineva pentru noi deciziile alea bune. Bradut se refugiaza in Thailanda si plange tarii de mila pentru ca presedintele nostru nu ne pune sa crestem legume, just in case. Ei bine eu nu vreau sa cultiv legume. Tinerii romani construiesc startup-uri internationale, rezolva problemele economiei mondiale si au un loc mai bun decat in curtea din spate la cules rosii si castraveti.

Bradut, daca vrei sa faci ceva pentru tara asta intoarce-te aici. Construieste o afacere. Educa oamenii. Impartaseste din cunostintele tale. Trecutul nu mai poate fi schimbat dar viitorul da.

Daca reusim sa schimbam prezentul pentru un viitor mai bun atunci eu, ca si oricare cetatean al tarii acestea, primesc dreptul sa visez. Visez la o zi in care nu ne vom mai plange de mila, vom lupta pentru locul pe care simtim ca il meritam. O zi in care romanii vor spune mandri ca sunt romani.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Recent guvernul  a prezentat o idee de impozitare a averilor de peste 500 000 de euro. 0.5% daca nu ma insel.

Nu as vrea sa intru in detalii subiective ci vreau doar sa arunc putina lumina asupra economiei ce poate functiona in acest caz.

Punctul 1. Impozitul pe averile celor bogati ii saraceste pe cei saraci.

La prima vedere acest lucru dezavantajeaza o anumita clasa sociala - cea a celor instariti. Intrebarea este … oare este chiar asa? Un guvern liberal ar permite asa ceva? Ar fi ilogic si impotriva ideologiei de partid, nu?

Sa analizam putin datele. O impozitare de 0.5% pare putin dar la numere mari acopera foarte mult. Ar fi un motiv bun pentru oricare dintre cei vizati sa isi mute averile in banci elvetiene, ceea ce pare ca se si intampla.

Estimand capitalul acestei clase la aproximativ 20% (grosul sta in capitalul claselor de jos si mijlocie,  chiar daca distributia este clar inegala). Daca un minim de jumatate si-ar muta averile (logic, probabil) am avea o scadere de 10% a masei monetare.

Ca rezultat Banca Nationala va creste masa monetara, cauzand o crestere a inflatiei. O crestere a inflatiei, adaugandu-se unor salarii in cel mai bun caz stabile, ar scadea puterea de cumparare a masei, cauzandu-le celor din clasele de jos si mijlocie o putere de cumparare mai scazuta si practic saracire.

Concluzie 1: cei ce vor suferi de pe urma acestei miscari sunt cei nevizati de impozitarea pe avere. Chiar cei ce se considera indreptatiti de aceasta miscare.

Punctul 2. Impozitul pe avere ii imbogateste pe cei bogati

Moneda nationala este dependenta intr-o masura importanta de inflatie. Inflatia crescanda destabilizeaza moneda. Paritatea leu-euro inclina in directia euro.

O moneda slaba favorizeaza exporturile. Cei ce actioneaza in aceasta zona vor avea venituri mai mari practic.

Concluzie 2: The rich get richer.

Final: la prima vedere avem o miscare populista. O analiza chiar si sumara demonstreaza inversul. De asemenea - ceea ce la prima vedere pare o masura destabilizatoare pentru economie pare sa aiba toate sansele sa se transforme intr-un mod de a incuraja productia, exportul si intreprinzatorii mari.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

O poveste pentru suflet

Acum vreo 3-4 zile am vazut un film cu Denzel Washington in rolul principal. Filmul se numea The Great Debaters si este povestea unei echipe de dezbateri, formata din membrii afro-americani, echipa ce trece peste obstacole si greutati, ajutati de victorii si intariti de infrangeri.

Este poveste adevarata a unui profesor ce lupta cu separarea nedreapta intre albi si negri prin ceea ce stie mai bine: profesoratul.

Echipa porneste dintr-o ilustra umbra a anonimitatii si ajunge sa infranga campionii en-titre, Harvard, depasind limitele a ceea ce parea posibil la momentul respectiv si inspirand membrii comunitatii afro-americane sa viseze la egalitate si drepturi egale.

Filmul trateaza probleme rasiale, injustitia sociala si altele. Din punctul meu de vedere insa trateaza Dorinta de Reusi, ingredientul secret al reusitelor, sora buna cu Inconstienta si Ignorarea Limitelor.

Exista un pasaj interesant in film in care personajul principal, profesorul Melvin Tolson, este intrebat de studenti de originea sa si mai exact despre tatal sau. Pornind o tirada ce explica modul in care sclavii negrii erau tratati de catre stapanii lor astfel in cat spiritul si mintea sa se inmoaie, lasand insa trupul puternic pentru munca, acesta conchide cu un mesaj memorabil. Citatul nu il tin minte exact dar spune ca datoria sa este aceea de a se asigura ca trupul puternic al studentilor lor sa primeasca un spirit la fel de puternic, pe care stapanii sa nu il poata indoi sau infrange. Originile sale palesc in fata datoriei.

Bratul puternic si spiritul slab al Romaniei

Ce legatura are acest lucru cu Romania?

Ei bine, am fost inspirat de ceea ce a spus Radu Georgescu. Asadar m-am gandit de unde vine aceasta neputinta a romanilor.. De unde vine instinctul de auto-umilire? De unde si pana unde nevoia de a ne batea joc de originile noastre? De unde orbirea la imensele oportunitati din tara?

Am inteles in cele din urma: mai mult sau mai putin, tara aceasta a fost sub ocuparea cuiva. Istoric, in ultimii 2000 de ani am fost mandri de rezistenta tacita impotriva ocupatiei de o sorginte sau alta. In ultimii 2000 de ani am fost supusii cuiva ce ne dorea destul de puternici cat sa muncim insa destul de slabi cat sa nu gandim.

Spiritul acestui popor a fost lovit si batjocurit. Ni s-a spus ca suntem incapabili, ne-au fost omorati liderii (sau ni i-am omorat singuri), am fost impinsi in corzi si loviti pana cand ne-am obisnuit cu pozitia fruntii aplecate. Am inventat chiar un proverb pe tema aceasta - “Capul plecat sabia nu-l taie”.

Unde suntem acum?

Cred ca odata la 100 - 200 de ani tarii acesteia i se da sansa de a ridica fruntea si a se impune. Pana acum nu am facut-o. Ne-am autosabotat. Acum cred ca avem o astfel de sansa. Sunt increzator in semenii mei si in locul in care m-am nascut. Am spus-o de multe ori si o spun si acum. Caut motive pentru a ma lauda ca sunt roman si nu motive pentru a ma scuza ca sunt roman. Cateva dintre aceste motive le gasiti aici.

Sper sa ca generatiile ce vin sa creada in ei insisi. Sa creada ca sunt la fel de buni si poate chiar mai buni decat alti locuitori ai acestei lumi. Sper ca mentalitatea de tara si om inferior celorlalti sa dispara si sa putem ca in viitor sa privim cu privirea inainte, dupa ce coloana vertebrala ni s-a indreptat.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Anul acesta am continuat colaborarea cu Pagini Aurii. A fost un an in care am facut multe lucruri impreuna dar nu development. Cei ce au dezvoltat PaginiAurii.ro sunt o companie americana experimentata pe ceea ce inseamna acum acest business.

Stiu ca pare ciudat pentru piata romaneasca dar am putut sa construim o strategie de marketing online alaturi de acesti oameni foarte bine fara ne bagam nasul in codul lor.

Am facut rich media, am facut social media, email marketing si am facut search engine marketing. Un mix interesant si eficient. Sper ca lucrurile sa mearga din ce in ce mai bine si anul viitor sa facem si mai multe lucruri impreuna.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Observ un trend ce ma deranjeaza propagandu-se printre elitele intelectuale: refuzul de a vota.

Acelasi trend nu il observ si la sate unde oamenii merg cu mic cu mare la vot pentru a-l alege pe cel ce-a venit cu sarsanaua mai atragatoare la poarta.

As vrea sa le aduc aminte elitelor ca sunt responsabili pentru mai mult decat idei, dezvoltarea culturii, socialului si economicului. Sunt responsabili si pentru carmuirea acestei tari. Presupunandu-se ca stiu mai multe decat ceilalti ar trebui sa inteleaga importanta unei decizii democratice bazate atat pe optiunea maselor cat si a elitelor.

Candidatii nostri nu sunt perfecti dar sunt sigur ca unul dintre ei, in mintea fiecaruia dintre noi, este mai bun decat celalalt. Exact ca in viata: suntem pusi sa alegem din mai multe optiuni imperfecte. Cei neadaptati nu aleg nimic.

Ca sa sumarizez: dragii mei, refuzul de a vota nu va aduce nici un beneficiu. Vor alege altii pentru voi. Lasati in urma teoriile conspirationiste. Lasati in urma ceea ce credeti ca este hip si cool. Aveti in primul rand un drept: dreptul la vot. Oameni au murit pentru acest drept. Nu va bateti joc de el.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Pornind de la acest articol, si vazand unul dintre comentarii, mi-a trecut prin cap o idee: romanul care stie de toate este omniprezent.

Lucrez in online de vreo 8 ani. Inainte de asta am mai cochetat cu internetul din curiozitate si entuziasm. Am citit multe. Am experimentat multe. Inca sunt curios sa vad ce nebunie interactiva mai apare. Cu toate astea pot spune cu mana pe inima ca habar nu am de nimic. Pentru ca este un domeniu tanar, pentru ca 8 ani nu inseamna experienta indeajuns dar in primul rand pentru ca totul se schimba atat de repede.

Nu imi este rusine sa imi recunosc limitarile. Asa pot trece peste ele.

De asemenea consider ca premiile Internetics sunt un standard pentru industria din Romania si ca cei ce au castigat au castigat pe drept.

Consider de asemenea ca Razvan Matasel stie ce spune in industria de publicitate. Are un nume si pe zona de conventional am inteles ca ruleaza puternic.

Dar sincer nu inteleg de unde atata siguranta pe sine pe un subiect care nu este inteles nici macar marginal in declaratiile de aici? Inteleg ca am citit studii de caz. Inteleg ca am auzit ce au facut prietenii nostri din UK ce au trecut din conventional in digital. Inteleg pana si faptul ca atunci cand intorci banii cu lopata prin bugetul clientului incepi sa te simti omnipotent si omniscient. Dar cum sa le stii pe toate?

Dar in fine - ce stiu eu?

UPDATE: stiu totusi ceva. Pentru ca am vazut fenomenul. Omul din publicitate trece in digital si dupa cateva nereusite practice si bravade teoretice isi da seama ca de fapt chiar trebuie sa invete. Asa ca lasa ciocul mic, incepe sa vina pe la evenimente, citeste, pune intrebari si dupa vreo doi-trei ani incepe sa invete cate ceva. Nu exista tranzitie usoara. Interactivul musteste dinspre viitor. Dar pana cand bei vinul trebuie sa inveti sa culegi strugurii.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Duminica la pranz m-am intors in Bucuresti dupa cea mai mare aventura a vietii mele de pana acum – testul ARCA pentru lansarea rachetei Helen.

Daca pot sa sumarizez intr-un cuvant ceea ce am simtit, vazut si auzit acesta ar fi “incredibil”. Spun incredibil pentru ca ceea ce s-a petrecut pe nava scoala 281 as fi crezut a fi posibil doar in filme si carti inspirationale.

Am intalnit oameni de exceptie. Am vazut fapte ce merita povestite intregii tari si intregii lumi. Am vazut dorinta de reusita, am vazut pasiune si inflacarare nebuneasca si apoi caderi dinspre stele in apa rece a Marii Negre atunci cand misiunea a fost anulata.

A fost singurul moment din viata mea in care am simtit implicare totala din partea unui grup de oameni. Am vazut aproape 100 de oameni strans grupati in jurul unui vis. Traind acest vis. Inspirand acest vis. Aceeasi oameni i-am vazut suferind, cu lacrimi ascunse in coltul ochilor, atunci cand visul parea sa se fi sfarsit si plini de viata si speranta cateva ore mai tarziu cand stiam cu totii ca este doar un pas. Un test din care am invatat si care ne duce mai departe.

Am vazut oameni lucrand impreuna. Am vazut insusi amiralul marinei romane incurajand atunci cand moralul era scazut si totul parea fara speranta.

Din momentul in care am ajuns in port si pana in momentul in care am iesit, timp de doua nopti si trei zile in largul marii, in timpul meselor mancate alaturi de echipajul navei si ARCA, in timpul momentelor traite la maxim o idee imi revenea obsesiv in minte: “Simt atingerea istoriei”. Pentru ca acesti oameni extraordinari asta faceau – creau istorie.

M-am intors linistit. M-am intors increzator in viitor. M-am intors plin de speranta si puternic. Datorita lor.

In incheiere - asa cum cineva drag mi-a spus astazi – ARCA ne arata drumul catre stele.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS